Iată soarele de după munte și cade asfințit. Dacă n-ar vrea să mai răsară soarele, ce ai putea face? Cui să spui? Cui să ordoni? Poți zidi o casă, o mașină sau o fabrică…
Aleksandra Vonica înțelege cunoașterea nu ca pe o simplă dobândire de informații, ci ca pe o formă de măsură și responsabilitate față de lume. Această cunoașterea s-a format într-un parcurs transdisciplinar, în care studiul, dialogul și prezența la nivel global au devenit moduri de a construi legături durabile, între oameni, idei și contexte. Din această rânduială s-a născut o practică prin care Aleksandra Vonica transformă cunoașterea în criteriu, prezența în încredere și autoritatea în conduită.
Dar cum poți schimba mersul soarelui? Sau să-l dregi dacă se strică?
RostOmu’ se bagă unde nu e rostu’ lui și atunci merge în greșeală. Ce vrea el? Tinerețe fără bătrânețe? Da’ asta nu să poate.
Dreapta Judecată
Când vine necazu pe om, zice: așa i-o fost dat, da nu spune că așa o lucrat; toate sunt de la Dumnezeu; da omu nu răspunde?
E rânduiala firii bujorului să-nflorească
A păstra în fața naturii lucrurilor o atitudine de respect aproape religios și permanentă acomodare.
Rânduiala nu uniformizează. Rânduiala așează.De vrei să meargă lucru’ tău bine, învață întâi cum sunt întocmite toate celea în rostu’ lor, rânduiala lor.
